Cauze frecvente de transaminaze crescute

In practica medicala de zi cu zi suntem pusi, deseori, in fata unui pacient cu citoliza. Acest lucru se datoreaza faptului ca transaminazele sunt analize de laborator care se efectueaza uzual.

Ce sunt transaminazele?

Transaminazele sunt enzime care au originea in special in ficat, dar si in alte tesuturi cum sunt – muschii scheletului, ai inimii, creier si rinichi. Acestea sunt TGO (AST) si TGP (ALT). Valorile normale trebuie sa se mentina sub 40 UI/l, cu mentiunea ca pot exista valori diferite, in functie de laboratorul la care se lucreaza analizele. Pot fi crescute intr-o serie de afectiuni hepatice si extrahepatice.

Este necesar sa se faca investigatii daca cresterea transaminazelor este persistenta, daca valoarea cresterii este mai mare de doua ori decat normalul sau daca se insoteste de simptome sau alte analize modificate.

O  crestere usoara a transaminazelor, nu reprezinta neaparat o boala de ficat; pentru siguranta, se recomanda un regim fara alcool, toxice, medicamente, efort, si repetarea analizei peste 2 – 4 saptamani. Daca si in aceasta situatie transaminazele raman crescute, trebuie cautata cauza acestei cresteri prin explorari suplimentare.

Cresterea cronica a transaminazelor se defineste atunci cand valorile acestora depasesc de doua ori valoarea normala, la cel putin doua determinari, pe o perioada de minim 6 luni. Transaminazele pot fi crescute si trecator, chiar din cauza unui efort fizic intens sau prelungit.

Posibile cauze de crestere a valorii transaminazelor

TGP-ul este specifica ficatului, deci cresterea ei se asociaza de obicei cu boli de ficat. Valoarea acesteia poate sa fie crescuta deseori in asociere cu TGO in cazul afectarii ficatului. Cele mai frecvente cauze de afectare hepatica sunt

  • Hepatitele acute virale, alcoolice sau toxice – valorile transaminazelor cresc de peste 10 ori fata de normal;
  • Hepatitele cronice virale sau autoimune – valorile transaminazelor cresc de obicei intre 2 – 5 ori peste normal;
  • Boala hepatica de cauza alcoolica;
  • Steatoza si steatohepatita nonalcoolica (incarcarea ficatului cu grasime care nu este de cauza alcoolica – in obezitate, diabet zaharat, dislipidemie);
  • Ciroza hepatica de orice cauza (virala, alcoolica, autoimuna, medicamentoasa, etc);
  • Cancerul hepatic;
  • Unele medicamente (multe) pot duce la cresterea transaminazelor: paracetamol, statine, antidepresive, amiodarona, etc.

Transaminaze crescute de cauza extrahepatica sunt:

  • Hemoliza (distrugerea globulelor rosii);
  • Boli ale musculaturii scheletice;
  • Polimiozita;
  • Traumatisme musculare;
  • Efortul prelungit regulat;
  • Afectiuni tiroidiene (hipo, hipertiroidie);
  • Enteropatia glutenica (boala celiaca);
  • Alimentatia parenterala (hranirea prin perfuzii);
  • Cresterea transaminazelor la omul sanatos.

Nivelul crescut al transaminazelor nu se coreleaza cu prognosticul bolii. De exemplu, in hepatita A transaminazele pot fi foarte crescute, dar aceasta boala are de obicei o evolutie buna. Pacientii cu hepatita C au nivele moderat crescute ale transaminazelor dar boala duce deseori la hepatita cronica si la ciroza hepatica.

Interpretarea citolizei trebuie facuta de catre un medic in contextul tuturor analizelor si manifestarilor clinice.

Pentru ca transaminazele sa revina la normal trebuie tratata cauza.

dr-arcomita-d2

DR. ARCOMITA DOINA
medic specialist medicina interna

Consultatii gratuite cu bilet de trimitere de la medicul de familie !

Hipertensiunea arteriala si sarcina

Hipertensiunea la gravide reprezinta o complicatie severa a sarcinii, cu repercursiuni atat asupra gravidei cat si a fatului. Apare la 2% – 3% dintre gravide. Exista mai multe forme de hipertensiune la gravide:

  • Hipertensiunea preexistenta sarcinii;
  • Preeclampsia si eclampsia;
  • Hipertensiunea preexistenta sarcinii cu preeclampsie suprapusa;
  • Hipertensiunea tranzitorie.

Diagnosticarea hipertensiunii la gravide se face daca apar valori tensionale crescute (>140/90 mmHg) la doua masuratori diferite ale tensiunii arteriale, la 2 ore distanta.

Ce este preeclampsia?

Preeclampsia este o forma de hipertensiune ce poate afecta, teoretic, orice organ matern si semnifica, pe langa valorile tensionale crescute si eliminarea de proteine prin urina.

         Cauzele preeclampsiei nu sunt inca complet elucidate, dar sunt implicati: factori de dezvoltare anormala a placentei (ce nu modifica suficient calibrul vaselor ce transporta sange catre fat), factori genetici (apar cu o frecventa crescuta la gravidele, la care mama sau surorile au avut preeclampsie), factori imunologici (modificarile placentare in preeclampsie asemanatoare cu cele din rejetul grefei la pacientii transplantati), factori nutritionali (consumul de fructe si vegetale este asociat cu productia de antioxidanti ce reduc tensiunea arteriala).

Factorii de risc pentru aparitia preeclampsiei sunt obezitatea, sarcina gemelara, varsta materna, prezenta sindroamelor metabolice.

Complicatiile preeclampsiei pot fi atat materne, cat si fetale. Complicatiile materne sunt eclampsia (aparitia convulsiilor), sindromul Hellp (aparitia unor modificari ale parametrilor biochimici), dezlipirea placentei, accidentul vascular cerebral, cronicizarea hipertensiunii. Complicatiile fetale implica nasterea prematura, hipotrofia fetala, moartea fetala intrauterina.

Depistarea preeclampsiei se face de obicei tardiv, in trimestrul III de sarcina, cand se incearca scaderea farmacologica a incidentei complicatiilor si scaderea efectelor adverse prin stabilirea varstei gestationale la care are loc nasterea si a centrului medical in care se va desfasura nasterea.

In prezent se incearca depistarea gravidelor cu risc crescut, care ar beneficia de profilaxia cu Aspenter inainte de 16 saptamani, reducerea aparitiei preeclampsiei si numarului de nasteri premature. Acest lucru poate fi realizat prin combinarea ecografiei Doppler cu determinarea unor biomarkeri din sangele matern.

Este cunoscut ca, preeclampsia este un efect al placentatiei defectuoase manifestata prin cresterea rezistentei la flux in arterele uterine. Studii multiple au aratat cresterea indicelui de pulsatilitate in arterele uterine, in preeclampsie, in trimestrul I, in trimestrul II si in trimestrul III.

Depistarea biomarkerilor (arginina, glicerol, isovalerat) in primul  trimestru de sarcina, combinata cu ecografia Doppler (indice de pulsatilitate pe arterele uterine) au o sensibilitate de detectie precoce a preeclampsiei de 90% si o specificitate de 88%. Studiile efectuate recent au aratat ca, tratamentul cu Aspenter (la gravidele identificate cu risc crescut de a dezvolta preeclampsie) reduce acest risc cu 50% si riscul de nastere prematura cu mai mult de 90%.

dr-voiasciuc

DR. VOIASCIUC VALENTIN
medic specialist obstetrica-ginecologie

Hiperactivitatea si deficitul de atentie la copii

Aceste cuvinte le auzim tot mai des de la parinti, educatori, invatatori si profesori. Specialistii din domeniul sanatatii mintale primesc zilnic in cabinetele lor copii mai neastamparati, nelinistiti, care nu pot sta locului mai mult de un minut. Acesti copii sunt de cele mai multe ori diagnosticati cu ADHD, prescurtarea din limba engleza a Tulburarii hiperkinetice cu deficit de atentie.

Copiii cu ADHD au o capacitate redusa de a se concentra, atentia lor este usor perturbata de stimulii din jur, par sa nu asculte atunci cand cineva le vorbeste si au uneori dificultati in a-si organiza sarcinile si activitatile. Acesti copii de multe ori evita activitatile care necesita efort intelectual sustinut si nu reusesc sa termine activitatile pe care le incep.

Un copil diagnosticat cu ADHD poate fi foarte activ, alearga sau se catara atunci cand nu ar trebui (inclusiv in cabinet), vorbeste foarte mult, se agita si se foieste tot timpul, de multe ori se ridica frecvent de pe scaun in timpul activitatilor si este mereu in miscare, ca si cum ar avea un motoras.

Pe langa dificultatile legate de neatentie si  hiperactivitate, copiii cu ADHD pot avea un grad mai mare de impulsivitate, aceasta determinandu-i sa actioneze inainte sa analizeze consecintele, sa intrerupa sau sa deranjeze conversatiile altor persoane, sa raspunda la intrebari inainte ca acestea sa fie complet formulate si sa aiba frecvent dificultati in a-si astepta randul.

Toate aceste greutati intampinate de copilul cu ADHD ii poate face acestuia viata mai complicata la nivel social si scolar. Performantele scolare ale acestor copii pot fi mai scazute decat cele asteptate si decat cele ale colegilor lor de clasa.

Copiii cu ADHD intra rapid in conflict cu colegii care ii dezaproba, fiind respinsi de acestia, putand fi chiar exclusi din grup. Copilul hiperactiv, impulsiv, care de multe ori are asociate si diverse dificultati emotionale poate sa aiba stima de sine scazuta din cauza constientizarii dificultatilor sale. Pe acest fond, multi dintre ei tind sa minimalizeze problemele de comportament si conduita si sa exagereze capacitatile lor scolare.

Problemele legate de tulburarea ADHD sunt uneori subevaluate in cabinetele medicale si de obicei ignorate in scoli, de aceea copiii cu ADHD sunt de multe ori stigmatizati, tocmai pentru ca nu exista, la ora aceasta, un mod eficient de recunoastere si de integrare a lor in comunitatea de invatamant.

In ultimul deceniu, o parte din specialistii preocupati de studiul acestei tulburari au inceput sa dezvolte sentimente de empatie fata de acest diagnostic si sa nu se mai concentreze doar pe aspectele negative ale ADHD. In acest sens, doi medici specializati in ADHD au initiat un program denumit “despachetarea darului ADHD” (Dr. Kenny Handelman, Dr. Edward Hallowell ). Ei au incercat sa prezinte aceasta afectiune nu ca un deficit, ci ca un dar care trebuie sa fie despachetat.

Cand oamenii spera, actioneaza mai bine; daca le spui ca au incapacitati sau ca au un deficit, ei nu vor fi motivati sa treaca peste dificultati, in schimb daca le spui ca au un dar sau un talent ei sunt motivati sa faca fata provocarilor diagnosticului.

Daca urmarim aspectele pozitive ale unui copil cu ADHD putem descoperi ca el poate avea urmatoarele calitati: creativitate, nivel ridicat de energie, intuitivitate, bogatie de resurse, tenacitate, optimism (uneori prea accentuat), capacitate de a-si asuma anumite riscuri, flexibilitate, loialitate, simt al umorului dezvoltat, receptivitate marita fata de o multime de imagini, sunete si ganduri, precum si o imaginatie indrazneata si vie.

Copilul cu ADHD are de obicei o perspectiva globala asupra lucrurilor, poate avea impulsuri de creativitate sau atractie pentru idei noi si o concentrare  intensa  asupra propriilor scopuri si interese, aspecte care pe termen lung pot constitui niste avantaje.

Nu toate persoanele cu ADHD au aceste caracteristici, dar daca totusi exista ceea ce se cheama “o personalitate ADHD”, aceasta lista de calitati descrie avantajele acestui tip de personalitate.

Datorita inventivitatii lor, copiii cu ADHD pot fi deschizatori de drumuri noi, pentru ca deseori ei observa ceea ce ceilalti nu vad. Pus in fata unei probleme, copilul cu ADHD va oferi o rezolvare surprinzatoare care acopera toate variabilele si care raspunde tuturor necunoscutelor in acelasi timp.

Acesti copii isi traiesc copilaria cu intensitate, o trasatura care rezista in timp si o intalnim si in viata de adult transformata intr-o multime de hobby-uri si cu o sete continua de a incerca ceva nou. Schimbarile nu reprezinta un factor de stres pentru ei, ci dimpotriva, le ofera stilul de viata cu care se simt cel mai bine.

Este de remarcat faptul ca problemele create de ADHD pot fi atat de grave incat calitatile mentionate mai sus nu ajung niciodata sa se manifeste pe deplin si nici sa fie recunoscute cu adevarat. Totodata este important de subliniat faptul ca persoanele cu ADHD trebuie sa ia in calcul afectiunea de care sufera atunci cand isi aleg meseria. In unele profesii personalitatea de tip ADHD poate aduce avantaje (cascador, actor, reprezentant vanzari, prezentator), in schimb, in alte profesii accesul acestor persoane este mai restrictiv, mai ales in meseriile care necesita capacitate de concentrare indelungata, si in care impulsivitatea crescuta ar fi un element care ar impiedica desfasurarea corecta a activitatii.

In loc de concluzie putem spune ca aceasta tulburare numita ADHD, are aspecte negative care vor ingreuna dezvoltarea personalitatii unui copil si mai apoi viata de adult a acestuia, dar are si multe aspecte pozitive, care fac ca acest copil sa fie special, deosebit, si care poate ajunge un tanar adult echilibrat, daca va fi ajutat de cei din jur sa depasesca momentele dificile atunci cand acestea apar in viata scolara, sociala sau familiala.

 

 

dr. coman

DR. COMAN LIVIU
medic specialist psihiatrie pediatrica

Consultatii gratuite cu bilet de trimitere de la medicul de familie !

Diabetul gestational

  1. Ce este diabetul gestational (DZG)?

           Sarcina confera un status de rezistenta la insulina si hiperinsulinemie, ce poate predispune unele femei la diabet gestational. Rezistenta la insulina in timpul sarcinii depinde de o multitudine de factori, inclusiv de tulburarile secretiei de hormon de crestere si cortizol (antagonisti insulinici), de cele ale secretiei de lactogen placentar uman (cu rol in metabolismul glucozei si acizilor grasi) sau de tulburarile secretiei de insulinaza.

Diabetul gestational este definit ca orice alterare a tolerantei la glucoza manifestata prin diverse grade de severitate, aparuta sau depistata in timpul sarcinii paana in momentul diagnosticului sau poate aparea odata cu sarcina. Aceasta definitie nu exclude posibilitatea ca diabetul sa fi existat anterior instalarii sarcinii, dar a fost depistat doar dupa confirmarea acesteia sau posibilitatea ca un diabet zaharat tip 1 sa se declanseze in timpul sarcinii. In ambele situatii, diabetul zaharat va persista dupa nastere.

Diabetul gestational apare la 7- 14%  sau chiar 25% din totalul sarcinilor, in functie de criteriile de diagnostic utilizate si de grupul etnic studiat. Incidenta diabetului gestational este in crestere, in paralel cu cresterea incidentei diabetului zaharat tip 2, frecvent asociat obezitatii.

Femeile cu DZG netratat au risc crescut de complicattii obstetricale si ulterior, un risc de 50-70 % de dezvoltare a diabetului zaharat de tip 2 in urmatorii ani. Copiii provenitti din mame diagnosticate cu DZG au sanse sporite de complicatii perinatale (macrosomie, distocia umarului, leziuni ale plexului brahial, hipoglicemie) si risc pe termen lung de obezitate si diabet zaharat tip 2.

  1. Cum se depisteaza, ce teste se fac?

Gravidele cu risc crescut de diabet gestational (diagnostic anterior de diabet gestational sau nasterea unor feti macrosomi pentru varsta gestationala, obezitate severa, antecedente heredocolaterale de diabet tip 2, glicozurie persistenta, diagnosticul de ovare polichistice) vor fi supuse screening-ului pentru diabet zaharat cat mai repede dupa depistarea sarcinii.

Toate gravidele vor efectua screening-ul pentru diabet gestational in saptamana 24-28 de sarcina.

Diagnosticul diabetului gestational se stabilește prin efectuarea testului de toleranta la glucoza (TTGO) in saptamana 24-28 de sarcina sau mai repede la gravidele cu risc crescut. TTGO se efectueaza dimineata dupa un post alimentar de 8 ore, se determina glicemia bazala, glicemia la o ora, glicemia la 2 ore, dupa 75g de glucoza.

  1. Cum se trateaza?

           La 80-90% din cazurile diagnosticate cu DZG, se poate obtine controlul glicemic doar prin optimizarea stilului de viata.

Terapia nutritionala vizeaza obttinerea si menttinerea statusului normoglicemic, stabilirea necesarului caloric ce confera un castig ponderal optim, simultan cu evitarea cetozei materne, precum si asigurarea micro si macronutrientilor adecvati necesari cressterii si dezvoltarii fetale normale .

Se recomanda 3 mese principale si 2-3 gustari pe zi, asigurate de glucide (50 % din totalul caloric), de proteine (20 % din calorii) si de lipide (30 % din calorii), cu un minim de 30 minute/zi de mișcare moderata (mers pe jos), cel putin 5 zile pe saptamana.

Exista un procent de 10-20% din gravidele cu DZG, ale caror niveluri glicemice depasesc tintele terapeutice recomandate si sunt sfatuite sa inceapa insulinoterapia pentru a obtine un control glicemic. Acestea trebuie sa-si monitorizeze glicemiile zilnic, minim 4-6 glicemii/zi, sa-si adapteze dozele de insulina in functie de glicemie, alimentatie, activitate fizica, sa aiba un jurnal alimentar cu care se prezinta la medic, sa efectueze mai des examene de urina (prezenta cetonuriei poate presupune o alimentatie deficitara).

  1. Ce se intampla dupa nastere?

           Deoarece unele cazuri de DZG reprezinta cazuri de diabet zaharat tip 2 preexistent, nediagnosticat, femeile cu istoric de DZG trebuie rescrinate la 6-12 saptamani dupa nastere, prin TTGO cu 75g glucoza, utilizand criteriile standard de diagnostic.

Femeile cu istoric de DZG au un risc crescut sa dezvolte diabet zaharat in cursul vietii si trebuie urmarite pentru depistarea prediabetului sau diabetului la cel putin 3 ani .

de. Nicolescu G

 

DR. NICOLESCU GEORGIANA
medic primar diabet, nutritie si boli metabolice

Consultatii gratuite cu bilet de trimitere de la medicul de familie !

Suferiti de balonare?

Ce este balonarea si cum se manifesta?

Balonarea este o tulburare gastrointestinala ce afecteaza atat adultii, cat si copiii. In termeni de specialitate poarta numele de meteorism abdominal si este, de cele mai multe ori, un proces natural, provocat de mesele copioase. Atunci cand gazele din intestine nu sunt eliberate la timp prin flatulenta sau eructatii, apare balonarea.

Este un simptom descris adesea de o senzatie neplacuta de prea-plin abdominal, de presiune intra-abdominala, avand o intensitate variabila.

Senzatia de balonare poate fi resimtita uneori la nivelul partii superioare a abdomenului, alteori a partii inferioare sau la nivelul intregului abdomen.

In astfel de situatii, abdomenul nu mai este moale, suplu si nedureros la palpare, ci, dimpotriva, are volumul marit, iar la palpare apare durerea.

Acest simptom este frecvent intalnit, manifestandu-se la 20-30% din populatia generala, asociindu-se adeseori cu alte simptome din sfera tulburarilor functionale digestive, cum ar fi distensia abdominala (marirea de volum a abdomenului), eliminarea gazelor prin eructatii (eliminarea aerului din tractul gastrointestinal pe gura), flatulenta (eliminarea de gaze prin anus).

Care este mecanismul principal al balonarii?

 Balonarile apar ca urmare a inghitirii repetate de aer, a formarilor de gaze in intestine, in timpul proceselor de fermentatie sau ca urmare a obturarii eliminarii gazelor din intestin.

Toate persoanele au gaze pe care le elimina prin eructatie (ragaiala) si rect. Gazele sunt formate in principal din vapori fara miros: dioxid de carbon, oxigen, nitrogen, hidrogen si uneori metan.

Mirosul neplacut al flatulentei se datoreaza unor mici cantitati de gaz care contin sulf, gaz produs de bacteriile care se gasesc in intestinul gros.

Care sunt cauzele balonarii?

 Balonarile pot avea nenumarate cauze, insa pot fi tratate sau chiar evitate prin mijloace simple.

Exista alimente care produc mai frecvent balonare, chiar si la persoane fara nici o boala: dulciuri si fainoase, fasole, varza, conopida, castraveti, ceapa, mazare, ridichi, caise, banane, pepene, piersici, pere, prune, mere crude, oua, vin rosu, mancaruri grase sau prajeli, cereale, zahar sau substituenti, lapte sau produse lactate.

In majoritatea alimentelor care cauzeaza balonare, descompunerea carbohidratilor prezinta o problema, pentru care nu sunt disponibile enzimele adecvate.

Tratamentul cu antibiotice poate, de asemenea, sa va provoace balonare, pentru ca va da peste cap echilibrul florei intestinale. Aceste medicamente ajuta la dezvoltarea bacteriilor rele si cresc sensibilitatea la alimentele care fermenteaza.

Care sunt alte cauze ale balonarii?

Mancarea picanta, masticatia incorecta a alimentelor, anxietatea, stresul, consumul in exces de bauturi alcoolice, obiceiul de a vorbi in timp ce mancam, fumatul, mancatul peste masura, mestecatul gumelor si bomboanele, constipatia, folosirea aditivilor artificiali.

Ce investigatii sunt necesare daca prezentati balonare?

 Daca balonarea persista si/sau se agraveaza sau apar simptome de alarma (cum ar fi: scadere in greutate, tulburari de tranzit, varsaturi frecvente, varsaturi cu sange, pierderi de sange prin scaun, dureri abdominale, febra, scaderea poftei de mancare), este recomandat sa va prezentati de urgenta la medic.

Dupa anamneza detaliata si examenul clinic realizate de catre medic, acesta va poate, eventual, orienta si indruma spre efectuarea unor investigatii specifice.

Cum se evita balonarea?

 Mancati incet si mestecati hrana cu atentie. Evitati astfel patrunderea aerului in stomac, hrana se amesteca bine cu saliva, usurand astfel sarcina stomacului.

In locul legumelor crude, incercati sa consumati legume pregatite. Cele mai multe alimente sunt mai usor de tolerat daca sunt gatite.

Miscarea fizica preintampina balonarile si ajuta la combaterea lor. Scurta plimbare dupa masa, ajuta tranzitul bolului alimentar.

Cum se trateaza balonarea?

 Cele mai des utilizate modalitati de a reduce disconfortul produs de balonare sunt: schimbarea dietei, folosirea de medicamente eliberate cu sau fara reteta si reducerea inghitirii de aer.

dr-arcomita-d2

DR. ARCOMITA DOINA
medic specialist medicina interna

Consultatii gratuite cu bilet de trimitere de la medicul de familie !

Tusea: Raceala sau alergie?

Tusea iritativa este adesea primul simptom al unei raceli, dar poate sa fie si un simptom care indica prezenta unei boli alergice. Astfel, nu este neobisnuit ca parintii, dar si medicii, sa confunde adesea simptomele alergiei cu cele ale unei viroze. Exista cateva diferente cheie pe care ar trebui sa le recunoastem pentru a avea un diagnostic si tratament corect.

Ce sunt virozele si alergiile?

Desi au manifestari clinice comune, alergia si viroza (raceala) au cauze diferite.

Viroza respiratorie este o boala infectioasa care debuteaza la cateva zile dupa contaminarea organismului cu un virus. Desi  poate aparea oricand, boala este mai comuna in lunile de toamna si iarna. Odata ce virusul patrunde in caile respiratorii, sistemul imunitar intra in alerta si declanseaza un raspuns de aparare manifestat prin tuse, stranut, secretii nazale apoase.

Alergiile sunt rezultatul unui sistem imun hiperreactiv,  indreptat impotriva unor alergeni :praful de casa, polenurile, parul de animale, mucegaiuri. Tot in scop de aparare organismul elibereaza substante chimice care determina inflamarea mucoasei respiratorii si aparitia simptomelor de nas infundat, tuse si stranut. Alergiile nu sunt contagioase, in timp ce bolnavul cu viroza transmite boala in jurul sau.

Care este diferenta dintre tusea alergica si cea indusa viral?

Cea mai importanta diferenta dintre alergie si viroza este ca viroza nu dureaza mai mult de 14 zile. Daca simptomele persista mai mult de doua saptamani ne putem gandi la o afectiune alergica.

In tabelul de mai jos observam diferentele clare dintre alergie si viroza respiratorie:

Caracteristici Raceala Alergie
Durata 2-14 zile Zile-luni cat timp are loc contactul cu triggerul alergenic
Aparitie Mai frecvent iarna, dar poate aparea in orice sezon Oricand in timpul anului desi aparitia simptomelor poate sa aiba legătura si cu unii alergeni sezonieri ex polenurile
Debut Interval liber asimptomatic de cateva zile dupa contactul cu un virus Debut brusc si rapid dupa contactul cu alergenul
Simptome Raceala Alergie
Tuse Frecvent Uneori
Cefalee Uneori Niciodata
Dureri musculare Frecvent Niciodata
Oboseala Uneori Uneori
Febra Rar Niciodata
Prurit ocular si hiperlacrimare Rar Frecvent
Dureri in gat Frecvent Uneori
Rinoree/nas infundat Frecvent Frecvent

Tratament si profilaxie?

Evitarea spatiilor aglomerate, spalatul frecvent pe maini, acoperirea nasului si gurii in timpul stranutului sau a tusei scade riscul infectiei.  Majoritatea virozelor se vindeca in 7-10 zile. Tratamentul este simptomatic cu antiinflamatoare nesteroidiene, analgezice, decongestionante nazale, antitusive. În cazul alergiei rolul medicului alergolog este important. In urma consultului, istoricului alergic, examenului fizic si testarii cutanate prick sau de laborator in vitro se poate determina prezenta alergiei (atopiei).

Tratamentul pacientilor alergici cuprinde masuri de reducere a  expunerii la alergeni  si tratament farmacologic. Acesta cuprinde medicamente de tip antihistaminice, glucocorticosteroizi topici intranazali, antileucotriene.  In cazuri selectionate se recomanda imunoterapie specifica cu extracte alergenice standardizate  incadrate intr-un plan individualizat.

dr-mara-alina
DR. MARA ALINA
medic specialist alergologie si imunologie clinica

POLICLINICA ASTRA, la sediul nostru de pe str. Gr. Alexandrescu nr.1, Sibiu
Programa
ri la tel . 0269.206.204, 0269.233.016
Consultatii gratuite cu bilet de trimitere de la medicul de familie !

Ce este fibromul uterin?

Fibromul uterin este o tumora benigna a uterului foarte frecvent intalnita la femeile aflate la varsta reproductiva. Aproximativ 45% dintre acestea confruntandu-se cu problema fibromului uterin. In cazul femeilor cu varsta de peste 50 ani ponderea creste pana  la 70%.

         Care sunt cauzele apariției fibromului uterin?

Cauzele fibromului uterin nu sunt cunoscute inca pe deplin, dar se crede ca urmatorii factori sunt implicati in cauzalitatea fibromului uterin: factorii de crestere, factorii hormonali si factorii genetici.

         Care sunt simptomele fibromului uterin?

Majoritatea fibroamelor uterine la femeile aflate la varsta reproductiva au tendinta de a creste incet (cresc in volum cu aproximativ 10% in 12 luni). Majoritatea femeilor care au fibrom uterin sunt asimptomatice si nu necesita tratament, ci doar controale periodice. Cand acesta devine simptomatic se poate manifesta prin sangerari anormale, menstruale sau intermenstruale, dureri pelviene, simptome urinare (dificultate in urinare sau urinare frecventa), constipatie, etc.

          Metode de diagnosticare a fibromului uterin

Pentru diagnosticarea din timp a acestei afectiuni este recomandat consultul periodic de specialitate.  Examenul clinic si ecografia sunt cele care pun diagnosticul de fibrom. De asemenea, evaluarea prin rezonanta magnetica poate aduce detalii mai exacte despre numarul, localizarea si dimensiunile fibromului uterin.

         Cum se poate trata fibromul uterin?

Mijloacele de tratament pentru fibromul uterin pot fi de doua feluri: medicamentoase sau chirurgicale.

Terapia medicamentoasa include tratamentul hormonal cu diversi agenti, cu diferite cai de administrare, inclusiv administrare locala prin intermediul steriletelor cu progesteron.

O alternativa la terapia chirurgicala este abolirea vascularizatiei fibromului si consecutiv acestui lucru reducerea in dimensiuni a fibromului, embolizarea arterei uterine, care se poate realiza in serviciile de radiologie interventionala.

Mijloacele  chirurgicale pot conserva uterul (miomectomia) sau pot indeparta uterul (histerectomia). Miomectomia se poate realiza prin abord abdominal, laparoscopic sau histeroscopic, iar histerectomia se poate realiza prin abord abdominal, laparoscopic sau vaginal in functie de varsta pacientei, dimensiunea, numarul si localizarea fibroamelor.

dr-voiasciucDR. VOIASCIUC VALENTIN
medic specialist obstetrica-ginecologie

POLICLINICA ASTRA

Sediul 1 – str. Gr. Alexandrescu nr.1
Sediul 2 – str. P-ta Prahova, bloc 16, parter, colt cu str. Matei Millo
Programari la tel : 0269.206.204, 0269.233.016

Importanta evaluarii psihiatrice la copii si adolescenti

Sanatatea mintala la copii si adolescenti este la fel de importanta ca si cea fizica, acestea influentandu-se reciproc. Exista foarte multe situatii si contexte in care evaluarea psihiatrica este de dorit, chiar daca exista, de multe ori, o anumita reticenta din partea parintilor atunci cand aud numele acestei specialitati medicale.

Tulburarile de ordin psihologic si psihiatric pot aparea chiar la cele mai mici modificari ale mediului in care traieste un copil (schimbarea domiciliului, schimbarea scolii, trecerea de la gradinita la scoala), iar daca in familie apar evenimente importante(divortul parintilor, pierderea unei persoane apropiate, accidente),impactul acestora asupra copilului poate fi si el important, existand riscul aparitiei unor modificari la nivelul emotiilor si comportamentului.

Este important ca parintii sa apeleze cat mai repede la specialisti ai sanatatii mintale (psihiatrii, psihologi) atunci cand observa modificari de comportament la copiii lor sau atunci cand cadrele didactice relateaza dificultati ale copiilor la scoala sau gradinita, deoarece interventia prompta previne agravarea bolii si creste gradul de reusita al terapiei.

Evaluarea psihiatrica este importanta si in monitorizarea dezvoltarii neuropsihice a copilului incepand de la nastere, mai ales la cei care prezinta factori de risc pentru tulburari psihice sau la cei care sunt cunoscuti deja cu intarzieri in anumite arii de dezvoltare psiho-neuro-motorie (tonus muscular, motricitate, limbaj, achizitii, socializare). Depistarea precoce a tulburarilor de dezvoltare creste gradul de recuperare a ariilor deficitare.

Este absolut necesara o evaluare psihiatrica atunci cand copilul e mai retras ca de obicei, trist, inhibat, temator, are cosmaruri nocturne sau daca e agitat, opozitionist, are crize frecvente de furie sau comportamente neadecvate. Toate aceste manifestari pot ascunde tulburari mai grave decat par la prima vedere.

Se indica o evaluare si la copilul mic, daca acesta nu socializeaza, nu raspunde cand e strigat pe nume, se joaca mai mult singur, are vocabular mai sarac decat alti copii de varsta lui sau daca are comportamente agresive.

In mod ideal evaluarea psihiatrica ar trebui sa fie parte componenta a unei evaluari multidisciplinare complexe, realizate in echipa cu medicul de familie, pediatrul, neurologul pediatrul, psihologul si logopedul. Abia dupa aceasta evaluare complexa se stabileste conduita terapeutica, care va fi intotdeauna individualizata si adaptata particularitatilor fiecarui pacient.

Tratamentul in afectiunile psihiatrice la copii si adolescenti presupune de multe ori un anumit numar de sedinte de psihoterapie, la care se adauga aproape intotdeauna consilierea familiei si a personalului didactic din unitatile de invatamant. Daca aceste metode de terapie nu sunt eficiente sau daca severitatea tulburarilor o impune, se asociaza si tratament medicamentos pentru a reduce intensitatea simptomatologiei.

dr. coman

DR. COMAN LIVIU
medic specialist psihiatrie pediatrica

Consultatii gratuite cu bilet de trimitere de la medicul de familie !

 

Consultatii de psihiatrie pediatrica decontate de CJAS

Psihiatria pediatrica este o ramura a psihiatriei care se adreseaza copiilor si adolescentilor cu varsta cuprinsa intre 0 si 18 ani. Principalele activitati din acest domeniu al sanatatii mintale sunt evaluarea, identificarea, diagnosticarea si tratamentul tulburarilor emotionale si comportamentale aparute din mica copilarie pana la adolescenta, precum si modul de abordare a acestor tulburari.

Printre cele mai frecvente afecţiuni intalnite in psihiatria pediatrica se numara:

  • Tulburari afective si emotionale – anxietate, depresie, stari de panica, fobii, tulburari de stres, tulburare obsesiva-compulsiva
  • Boala ticurilor
  • Tulburari de conduita
  • Tulburari legate de dependenta de substante
  • Tulburari de alimentatie (anorexie, bulimie),
  • Tulburari ale controlului sfincterian (enuresis, encoprezis),
  • Modificari ale paternului de somn
  • Schizofrenie si alte tulburari psihotice
  • Structurari dizarmonice ale personalitatii
  • Tulburari de neurodezvoltare – Tulburari de spectru autist, Tulburarea hiperchinetica, Tulburari de limbaj si invatare, Retardul mental.

Psihoterapia cognitiv-comportamentala pentru copii si adolescenti- TCC

Această forma de psihoterapie acorda o atentie deosebita felului in care gandurile (cognitiile) pot produce, modela sau influenţa trairile emotionale ale unei persoane si se adreseaza diverselor tulburari psihiatrice (depresie, anxietate, fobii, tulburare obsesiv-compulsiva, ADHD, tulburari ale impulsurilor, tulburari alimentare, tulburari psihice asociate bolilor somatice cronice, etc).

TCC este o psihoterapie de scurta durata, in medie 12 sedinte/pacient si presupune sedinte saptamanale (45-50 minute/sedinta), insa numarul sedintelor poate fi mai mic sau mai mare in functie de problemele pentru care se adreseaza fiecare pacient.

Incepand cu luna August, dr. Coman Liviu, medic specialist psihiatrie pediatrica, ofera consultatii decontate de CJAS in baza biletului de trimitere de la medicul de familie.

sigla astra - print

INTOLERANTA LA LACTOZA

Ce este intoleranta la lactoza?

Aceasta afectiune se refera la incapacitatea organismului de a digera lactoza (un glucid care se gaseste in lapte si preparatele din lapte), constituie una dintre cele mai frecvente forme de intoleranta  alimentara si poate afecta toate categoriile de varsta.

Intoleranta la lactoza nu este de obicei periculoasa, dar simptomele sale sunt indeajuns de neplacute pentru a convinge persoanele cu deficit de lactaza (enzima secretata de mucoasa intestinala ce permite asimilarea lactozei) sa nu consume produse lactate. Se estimeaza ca 70% din adultii din intreaga lume sufera de o scadere a cantitatii de lactaza.

Lactoza se gaseste in laptele tuturor mamiferelor, inclusiv in cel de vaca, oaie, capra si in compozitia multor alimente.

Care sunt cauzele aparitiei intolerantei la lactoza?

Intoleranta congenitala la lactoza presupune absenta de la nastere a lactazei. Este o forma foarte  rara de deficit, iar simptomele apar imediat dupa nastere.

Intoleranta primara se dezvolta in timpul copilariei si persista in viata adulta.

Intoleranta secundara este asociata altor boli precum diareea cronica, boala celiaca, boala Crohn si  poate  aparea la orice varsta.

Intoleranta la lactoza nu este neaparat o afectiune mostenita, ci una care se poate dezvolta la maturitate. La adulti depistarea acestei afectiuni  e dificila intrucat poate fi usor confundata  cu alte boli precum colite, tulburari de absortie intestinala sau pancreatica.

Care sunt simptomele intolerantei la lactoza?

La pacientii cu intoleranta la lactoza consumul de lapte sau produse derivate poate produce: dureri abdominale, balonare, discomfort abdominal, gaze, diaree, greata. Simptomele intolerantei la lactoza apar in aproximativ 30 de minute – 2 ore de la consumul de produse care contin lactoza. Acestea  sunt de obicei usoare , dar pot fi si severe, in functie de cantitatea de lactoza consumata si deseori  pot fi confundate cu simptomele altor boli (alergia la laptele de vaca, intoleranta la gluten, sindromul colonului iritabil, boala Crohn).

Severitatea simptomelor depinde de mai multi factori: toleranta individuala, rata de digestie, varsta si grup etnic.

Pentru diagnostic se impune un examen medical complet in care istoricul medical joaca un rol esential, si de asemenea sunt recomandate teste de laborator specifice, in functie de varsta pacientului.

Care sunt alimentele de evitat in intoleranta la lactoza?

Lactoza exista in lapte si in derivatele lactate: smantana, unt, margarina, cascaval, branza, urda, iaurt, inghetata, precum si in alimentele semipreparate: paine, produse pe baza de cereale, sosuri pentru salate, prajituri, fursecuri, biscuiti.

Unii pacienti pot consuma cantitati mici de branza sau iaurt dar nu pot tolera  laptele.

Pentru a afla daca tolerati un anumit produs incercati sa consumati o cantitate mica din preparatul respectiv si urmariti cum va simtiti. Daca nu apare discomfort inseamna ca tolerati alimentul pe care l-ati consumat.

Care este tratamentul?

In prezent nu exista nici un tratament care sa vindece intoleranta la lactoza. Exista preparate medicamentoase care ajuta la digerarea lactozei: tablete de lactaza (care se mesteca inainte de a consuma lapte) si picaturi cu lactaza (un lichid care se adauga in lapte).

Este necesara suplimentarea aportului de calciu si vitamina D?

Scaderea aportului de lapte si produse derivate din lapte poate conduce la o reducere a aportului de calciu cu risc de osteoporoza si de fracturi.

Sursele non-lactate de calciu includ verdeturi, lapte de soia, broccoli, sardine, alune.

Se recomanda o doza suplimentara de calciu particularizata in functie de sexul si varsta pacientului, monitorizarea nivelului seric al vitaminei D si suplimentarea atunci cand este cazul.

Exista complicatii?

In general nu apar complicatii severe, dar pe termen lung sistemul osos poate fi afectat, aparand osteopenia si osteoporoza.

Nu ignorati!

Prin urmare este bine sa verificati cu atentie etichetele produselor alimentare inainte de a le cumpara, pentru a afla daca ele contin lactoza. In cazul in care observati prezenta simptomelor enumerate anterior si observati o corelare a acestora cu produsele lactate este bine sa efectuati un control medical pentru a va asigura ca nu aveti intoleranta la lactoza, deoarece aceasta afectiune, desi nu este severa, poate interfera serios cu stilul de viata.

dr.-arcomita

DR. ARCOMITA DOINA
medic specialist medicina interna

Consultatii gratuite cu bilet de trimitere de la medicul de familie !